Uneori poți uita cum te numești, de unde aparții,pe cine iubești,cine te iubește,poți pierde amintirile dar niciodata nu te poți pierde pe tine.Pentru că noi de fapt ne naștem ancorații .
Așa cum adevarul își găsește propria cale,așa și noi. Indiferent de circumstanțele în care suntem puși sau de cat de nefavorabilă este situația în care ne aflam mereu ne vom intoarce la noi.
La fel cum minciuna s-a nascut din truda - de a nutrii neadevaruri cand pura realitate e mai la îndemana, așa și noi tindem să credem ca suntem altcineva,sa creeam ziduri infinite de ploii continue ,ce ne întunecă privirea si ne țin încătușați intr-un deșeret întunecat.Dezertarea din propria conștiință aduce neputință si nimicire. De ce ne opunem? De ce sa creeam bariere inexistente cand noi si asa noi suntem fire de praf in univers?
